Prințesa mofturoasă

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/fratii-grimm-printesa-mofturoasa

Prințesa mofturoasă sînt eu.  Am jucat rolul acesta încă de la grădiniță, tocmai fiindcă nu trebuia decît să fiu eu însămi. Mama îmi făcuse o rochie verde cu volane și paiete și un coif cu văl, cam cum era moda prințeselor din Ivanhoe. Prințul-cerșetor, pe care nu l-am găsit niciodată în realitate, dar a fost mereu prezent în poveste, era un băiețel care mi-era teribil de nesuferit, nu voiam deloc să mă joc cu el, să vorbesc cu el și, acum, după ani de zile, cînd privesc fotografiile în care noi doi sîntem personajele principale, îmi dau seama că eram îndreptățită să mă comport așa, pentru că nu era deloc genul meu de băiat și asta, cumva, am știut-o întotdeauna cînd am cunoscut un băiat, bărbat sau un surogat!

Nu știu dacă trufia e cel mai mare păcat al meu, dar, și dacă ar fi, știu că nu m-am vindecat de ea tocmai pentru că nu am găsit prințul din poveste. Un timp am fost îngrijorată, un timp am fost amuzată, un timp am fost resemnată și totuși am așteptat.

Acum, nici măcar nu mai aștept, ba, dimpotrivă, nu mi-aș dori să apară vreodată, fiindcă nu aș vrea să schimb nimic din prințesa mofturoasă, nu vreau să mă adaptez, nu vreau să intru în rînd. Prințesa din poveste mie mi-e dragă pînă cînd începe nunta. După nuntă nu mai urmează nimic,  se termină povestea, scade interesul și prințesa devine o persoană comună de care nu-i mai pasă nimănui. Probabil, nici chiar prințului. Probabil, nici chiar ei!

983944_466619990089440_1098193033_n